Arată și altora
  •   
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Iată 6 lucruri pe care puțini le știu despre Breaza, acest mic oraș situat cândva pe vechiul drum dintre București și palatul regal din Sinaia. O să vă placă această plimbare, să pornim la drum.

Ca să înțelegem puțin Breaza și dezvoltarea din anii 1800, început de 1900, trebuie să ne imaginăm întâi că drumul spre Sinaia nu trecea pe unde e astăzi, ci prin orașele Câmpina și Breaza. Nu era o linie dreaptă, ci șerpuia prin localitățile de pe drum. Dacă în perioada medievală vama a fost la Câmpina, localitate care și avea târg iar pe vremea descoperirii petrolului a explodat economic, la Breaza erau încă niște sate separate. După ce vama se va muta la Breaza, condițiile sunt și mai prielnice dezvoltării; vama nu va sta prea mult în Breaza, va fi mutată la Predeal. Această creștere e impulsionată și de comunitatea de străini, inclusiv pietrari italieni care au fost aduși să lucreze la calea ferată spre munte, o parte dintre ei stabilindu-se la Breaza. În acest context, ne imaginăm cum, mai târziu, în perioada interbelică, familiile regale opreau la restaurantul Temperanța pentru o prăjitură delicioasă.

1. Casele premontane din Breaza
Deși localitatea are cam 500 de ani de atestare, cele mai bătrâne case care s-au păstrat sunt de la sfârșitul secolului 19. Locuințele se ridicau de regulă pe o fundație de piatră și, ca toate zonele montane, o caracteristică a lor este prezența din belșug a lemnului. Lemnul traforat frumos lucrat decorează exteriorul casei, inclusiv prispa.

O casă țărănească din Breaza avea în mod tradițional 4 zone:
zona focului, e locul cu vatra; e zona caldă, a femeii, locul unde pe vremuri gospodinele lucrau cusături și unde făceau mâncare;
zona intimă, e spațiun unde dormeau; aici sunt cergile, cuverturile și alte obiecte frumos ornate ale casei;
zona mesei e locul unde mânca întreaga familie;
– amintesc și zona malefică, mereu după ușa de intrare. Aici se lasă și astăzi hainele, uneori și matura. Filozofic, în acest spațiul era lăsat răul când intra omul în casă.


2. Oamenii trecutului
Cei de la recent inauguratul centru de informare turistică au selectat câteva idei care dau identitate Brezei, dar vreau să amintesc una dintre ele: Breaza este unul dintre locurile de retrage a high life-ului din Capitală. Amintesc pe Mihail Sebastian care a scris aici „Jocul de-a vacanța”, Mircea Eliade, sculptorul Mac Constantinescu, Grigore Moisil, Adrian Păunescu, Radu Beligan, Paul Goma.
Localnicii spun că au cam 5000 de clădiri ale brezenilor și tot cam 5000 ale oamenilor din afara Brezei. Celor veniți aici, li se adaugă și personalități născute în Breaza: Ion Manolescu (generalul), Ion Manolescu (artistul), Gheorghe Tudor, etc.

Dar cea mai importantă personalitate locală este un general pe nume Ion Manolescu. A nu se confunda cu un alt Ion Manolescu, actor, tot brezean și el. Generalul Manolescu a participat la primul război mondial timp în care a preluat ideea Căminului Cultural și a răspândit-o în toată țara. O mare parte dintre satele României vor avea cămine culturale, numite în acele timpuri, Case Naționale. Erau al treilea pilon al comunității, alături de școală și biserică. Apropo, al nostru Manolescu a fost atât președinte al Cultului Eroilor (până în 1927 s-a numit „Mormintele Eroilor”), cât și a asociației Casele Naționale. Tot el face parte din comitetul de inițiativă pentru înființarea organizației și din primul comitet central al Asociației „Cercetașii României (1914). Manolescu s-a ocupat de ridicarea culturală a Brezei, dar și de introducerea luminii electrice, crearea unor instituții publice, școli, chiar și a unei fabrici de jucării.


3. Crucea și trovanții
Cine trece pe lângă Breaza, o să vadă pe vârful dealului Gurga o cruce mare. Este Crucea Eroilor, făcută în 1929/1930 în amintirea celor dispăruți în Marele Război. Vă pot spune că peisajul poate fi superb pe drum, vedeți în pozele de mai jos.

Cine urcă pe drumurile cu nume de regiuni, Banat și apoi pe Moldovei ca să ajungă la cruce, va vedea și câțiva trovanți de mari dimensiuni. Cu puțin interes, s-ar putea crea o poveste frumoasă și în jurul acestor trovanți, așa cum e la Muzeul Trovanților din Costești-Vâlcea sau la fascinanții trovanți din Buzău.


4. Iile și Creasta de cocoș
La nivel etnografic, iile locale au un modelul aparte, „cresta de cocos”, numită de unii „creasta de Breaza”. Deși s-a facut o uniformizare pe vremea comunismului datorită cererii mari, acest model se pare că își are originile în zona Brezei. În zilele noastre, când iile sunt tot mai populare, brezenii vor să răspândească acest model asociat micii localități de pe Valea Prahovei.


5. Monumentele din oraș și ceva deosebit: tripticele.
Câteva monumente realizate în stil puțin diferit de cele cu care suntem obișnuiți se regăsesc în Breaza. 3 sunt în stil triptic, adică cu trei părți, cu titlul „Cinstiți memoria înaintașilor”. După cum v-ați prins, sunt ridicate în onoarea unor personalități locale din cele 3 sate principale din Breaza: Breaza de Jos, Breaza de Sus și Capu Câmpului. Sunt realizate de artistul local Gheorghe Tudor; la o căutare pe Google o să îi găsiți opere de vânzare și la Galeria Artmark.
Informații suplimentare, aici.

Aș vrea să văd refăcut și Monumentul Celor 3 Regi, care nu e în stare prea bună. Pe vremea când avea basoreliefurile, evoca pe cei trei regi care își aduseseră contribuția până la construcție (în 1934) la modernizarea României: Carol I, Ferdinand și Carol al II-lea. Basoreliefurile erau cu stema țării, coroana regală, chipurile din profil ale regilor și o placă memorială.


6. Ce altceva mai găsiți în Breaza?
Parcul (Bibescu-)Brâncoveanu era un element de faimă al orașului. Cândva avea peste 15 hectare, apoi s-a tot micșorat, dând loc altor clădiri. Astăzi o parte din el este al primăriei, donat de familia moștenitoare, iar în spate este Conacul Bibescu-Brâncoveanu.

O să vă placă Biserica Sfântul Nicolae din 1777, ridicată pe vremea lui Alexandru Vodă Ipsilanti (el a fost dragoman, adică o funcție de traducător-diplomat-ambasador de pe vremuri din Imperiul Otoman, și a domnit de 2 ori în Țara Românească și o dată în Moldova).

Mă opresc aici, dar aștept și completările voastre.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
Cuvinte cheie: , , , , , .Articol scris de Florin Arjocu (fondator): vezi detalii despre autor.

8 gânduri despre “6 lucruri interesante despre Breaza

  1. Monumentele ridicate in cinstea inaintasilor,pe care le redati in fotografii, aveau un inscris pe care il ignorati cu buna stiinta sau nu. Amintiti-va cuvintele regale: Cinstea,munca si eroismul unui neam se reazima pe cultul inaintasilor. Soc. Cultul eroilor 1939. Din pacate,dupa cum se vede si din fotografii,textul original nu se mai pastreaza decat la Capul Campului(tot din pacate prin grija celui care scrie aceste randuri)

    Răspunde
    • Mă bucur să găsesc și inițiativă locală, cred că e nevoie de mai multă (și) la Breaza. Cât despre ignorarea acelui text, nu e ignorat, dar nici nu am insistat pe el. Dacă vă uitați cu atenție la poze, e un îndemn similar și pe mormântul familiei Manolescu. De fapt, fix zilele acestea ne demonstrează că începem să punem tot mai mult preț pe cinste.

      Răspunde
  2. Eu am crescut la Breaza, dar, spre rusinea mea, nu am stiut niciodata ce reprezinta ansamblul pe care il numesti „Monumentul celor 3 regi”. Imi aduc aminte de cand eram copil ca poarta era incuiata tot timpul si nu aveam voie sa intram acolo. Asta era, intr-adevar, inainte de revolutie, insa obiceiurile „rele” dispar greu.
    Poti sa-mi spui, te rog, unde este casa din prima fotografie?

    Răspunde
  3. Si cred ca trebuie amintit si LICEUL MILITAR- Dimitrie Cantemir, cel mai vechi liceu militar din Romania, cu o arhitectura unica .

    Răspunde

Spune-ți părerea!

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong> 

necesar