Ascultam opera lui Enescu în centrul orașului, în aer liber. Era pusă în scena de Filarmonica Banatului în fata catedralei ortodoxe din Timișoara, în cadrul unui spectacol ce includea și pe Ceaikovski (piesa renumitului artist rus urma sa fie acompaniată de tunuri, clopote și puștile soldaților).
Rapsodia Întâi Română – George Enescu îmi dădea fiori în acea seară. O găsesc deosebită.
Pentru weekendul acesta era programat de ceva timp festivalul „Coborâtul oilor de la munte”, un fel de sărbătoare locală în comuna Baia de Fier, acolo unde este și Peștera Muierii.
Mai târziu puțin decât era în plan ajungem și noi (eu și @omfericit) la Peștera Muierii, iar azi voiam pe lângă marețele stânci din jurul nostru să vedem și o parte din festivalul sătesc.
Prin bâlciul clasic am răzbit ca să ajungem lângă scenă, locul unde artiștii încearcă să transmită mai departe plăcerea cântului și a dansului popular.
O formație din zona Polovragi, la câțiva kilometri de acest loc era în plin concert. Un cor mixt de bărbați și femei dădeau ce aveau mai bun. Câțiva bărbați suflau de zor în tradiționalul fluier, dând tonul melodiilor. Saxafonul și el era prezent. Ce mi-a plăcut e că au venit cu repertoriu autentic, tradițional. Nu era imitație după mai știu eu ce vedetă, aveau cântece din zona lor. Nu pot să mă declar un împătimit al folclorului, fără a filtra foarte selectiv ce ascult, dar ce cântau ei mi-a plăcut.
Această parte plăcută a fost urmată de una si mai placută, si de data aceasta era ritm alert. Muzica era mai rapidă, iar pe scenă au intrat 22 de tineri. Era Ansamblul „Maria Apostol”, din comuna Runcu, satul Bâlta (pe Cheile Sohodolului, alte chei foarte frumoase din Romania).
Cateva melodii ritmate au fost alese pentru a face mai interesant dansul si a prinde scena viată. Fete si băieti de varste diferite au reusit să mă incante. Am urmărit felul in care se miscă, sincronurile lor, si am constatat o scenografie reusită si miscări foarte clare. Cu atat mai mult ii apreciam cu cat ei sunt tineri si fac acest lucru pe langa scoală si celelălte activităti.
Din discutiile cu domnul Nicolae Turtoi, director la scolii unde isi desfasoara activitatea ansamblul, am aflat faptul ca tinerii din clubul de dans sunt pregatiti de mici, cei dornici de aceasta experienta fiind primiti inca din clasa intai in clubul de dans. Asadar ei au o „pepiniera” de viitori dansatori talentati, care vor merge in tara la diverse activitati. Din vorba in vorba, aflu ca o tanara pe nume Cristina, danseaza cu grupul de 4 ani, deci nu ma mir ca ajung unii sa fie foarte priceputi in ale dansului, au cativa ani de munca in spate.
Tinerii din formatie sunt „responsabili” si pentru premiile primite, au se pare in palmares mai multe premii la concursurile la care au participat, atat pentru portul popular cat si pentru jocul pe care il pun cu maiestrie in scena.
Tot din discutii am aflat ca in joia de dupa Paste, in comuna Runcu se organizeaza Sarbatorea Dealului si mi se promite ca este un moment demn de vizita ;) Spectacole, masa comuna, iar seara este hora satului. Deja a fost editia a patra, iar la anul acea zi de joi ar putea fi un moment bun de calatorie pe Cheile Sohodolului.
Iar daca mergi in zona, mi se spune ca nu e de ratat casa memoriala Maria Apostol („o privighetoare” a acelei zone gorjene), casa-muzeu, aflata chiar langa caminul cultural. Prima editie a festivalului Maria Apostol a fost in data de 8 septembrie si atunci a fost inaugurata si casa-muzeu in memoria cantaretei.
Discutiile aduc si vorba de viitoarele lor proiecte aflam ca se vor deplasa la Băile Săcelu, pe 1 octombrie. Va fi o zi de joi, iar domna coregraf imi confirma ca aproximativ la ora 2 si jumatate – 3, ei vor fi acolo si ma invita sa ii observ si pe acea scena. Mi-ar face placere, sincer.
Experienta de azi mi-a demonstrat ca a fost o decizie buna sa vin la Coboratul oilor de la munte si va invit si pe voi sa faceti acelasi lucru la anul. Si poate ne vedem la Săcelu si la Runcu!
O privire asuprea Cheilor Sohodolului:
Multumesc pentru poze domnilor Ionut Mocanu si Costianu Daniel Razvan.
Dupa ce am admirat pe rand, plajele din Corbu si din Vadu, a sosit momentul, ca, impreuna cu David, sa ajungem in Vama Veche, pentru a fi prezenti la Stufstock.
Joi seara, corturile incep sa se adune pe plaje; devin din ce in ce mai multe. Nu stiu daca motivul principal era Stufstock sau pur si simplu pentru ca se apropia weekend-ul. Se apropie inceputul marelui eveniment. La fiecare poarta de acces, dar si pe langa gardul ce delimiteaza locul destinat publicului, se gasesc foarte multi jandarmi, incredibil de multi jandarmi care trebuiau sa impiedice accesul in interior cu bauturi si mancare. Asadar daca vroiai sa consumi, trebuia sa consumi in interior. In interior, voluntarii care asigura buna organizare, imbracati in verde, se deosebesc si ei destul de usor. In stanga si in dreapta dozatoare de bere si mese bine aranjate de unul din sponsorii evenimentului. Bine ca nu erau si mici ca altfel tacamul era perfect. In schimb, un alt sponsor, o companie de telefonie mobila, ca o portocala, distribuia la intrare cartele SIM. Ma acomodez repede cu culorile existente in respectivul spatiu si ma indrept spre scena. Batea vantul. Publicul se lasa asteptat. E drept ca nu trece mult si spontaneitatea desavarsita a Vamaiotilor intra in actiune, reusind sa se adune suficient de multa lume, incat sa nu plece artistii de pe scena. In culise, dupa fiecare evolutie, se iau interviuri. Artistii, consider ca si-au facut pe deplin datoria si merita tot respectul Vamii.
In ceea ce priveste evenimentul, consider, ca nu-si mai atinge de mult scopul principal (Salvati VamaVeche). Totul a devenit si in cazul de fata, o afacere. Tocmai, ce se dorea, la inceput, un eveniment care sa pastreze farmecul de salbaticie al Vamei, a ajuns acuma, un eveniment cu multi sponsori, multa organizare, multi jandarmi, multe dozatore de bere si deloc stuf. Oricum Vamaiotii s-au prins cum sta treaba si tot “la stuf”-ul lor s-au intors, cu peturile lor de bere si cu sticlele de vodka, distrandu-se pana la rasarit pe plaja.
Duminica dimineata, incepe sa ploua marunt, vremea se strica, corturile se raresc vizibil, toamna se apropie, nu am regrete ca plec spre casa. Ne vedem la anul, in Vama.
Cauți un loc de vacanță în care să simți copleșitor bâzâitul țânțarilor? Te-ai săturat de mașină, magazine, Mac, Coke, mall și alte cuvinte monosilabice care îți fac viața simplistă? Vrei natură și liniște? Ești sigur că vrei liniște?
Cumpănind că am pierdut după paragraful anterior grătargiii, turiștii de oraș care se mută cu tot cu sistemul stereo în natură și alte exemplare de neam prost care s-ar putea să fi eșuat pe aici continuăm.
Vreau sa iti arat cazul unei familii care a hotarat sa rupa „regulile” societatii, sa iasa din randul oamenilor obisnuiti care merg la lucru, mananca si dorm, si sa traiasca o cu totul deosebita viata, calatorind in jurul pamantului.
Parintii sunt romani stabiliti in Franta, mama este ilustratoare iar tatal este arhitect. Impreuna au 3 copii: 2 baieti si o zambitoare fetita. La inceputul calatoriei, copiii aveau 10 luni, 4,5 ani, respectiv 7,5 ani. Aceasta se intampla in ianuarie 2007, recent ei ajungand iar in Franta, pentru o binemeritata pauza.
Astazi a fost o zi obositoare, cu un drum destul de lung, din Timisoara in Bucuresti si cu cateva provocari placute pe drum. Tot astazi am intalnit un om interesant care a vazut tara cand era tanar si intelege ce inseamna ca la tinerete sa iti deschizi orizonturile, sa descoperi lumea in care traiesti, fara a te multumi cu ce spun altii.
Pe la inceputul orelor 10 post meridian, Bucurestiul se arata putin obosit. Oamenii isi vad de treburile lor, dar cand vad un om cu rucsac nu se pot abtine din a cerceta putin pe cel nou venit. De unde ar putea veni, cine o fi? Este o activitate normala oamenilor, suntem curiosi si in alte situatii ne temem de necunoscut.
Poate unii dintre voi ati vazut in dreapta o mica poza ce anunta ca drumliber.ro participa la Wordcamp, conferinta cu si despre WordPress (platforma care e in spatele site-ului), iar la ora aceasta probabil eu sunt undeva pe drum spre Bucuresti, cu o singura halta programata, in Craiova.
Vor urma 2 zile ocupate cu Wordcamp si apoi inca una cu Webstock, deci 3 zile interesante. De pe acum se anunta ca dupa-amiezile vor fi si ele pline cu berea cu revederea prietenilor din capitala.
Stii care e partea amuzanta? Stiu cel putin 6 oameni care mergem la ambele conferinte, o sa ne placa sa fim printre prieteni. Un prieten este chiar Adriana, fetița din povestea cu zâna cea bună din Sighișoara.
Esti in Bucuresti si ai o idee pentru drumliber, sau vrei sa ne intalnim? Lasa un comentariu sau un email si poate ne intersectam!
Florin
este o vorba din popor care nu are nimic de-a face cu onorabilul taran roman, ci are de-a face cu badaranii-nesimtitii care nu stiu ce sa faca decat sa imbunatateasca afecteze viata noastra.
Album foto