1. Se zice ca daca vrei sa te simti bine e foarte important anturajul.
2. Un program interesant, placut si putin obositor, sa nu uiti prea curand.
3. Locatia (unde?)
4. Timpul (cand?)
5. Vremea.

Ar putea fi cateva variabile care te fac sa te simti mai mult sau mai putin bine intr-o excursie. Ce am facut noi de 1 mai 2009 a reusit sa imbine cu succes toate punctele de mai sus, rezultatul fiind unul superb.

In continuare voi atinge toate punctele.
Anturajul. Am plecat din Timisoara 9 oameni (Ralu = driver, Paul, Roxana = Moldova, Teo :), Helen, Uali = blonda (pt 2 zile), Adi, Vlad si cu mine), toti cu un singur scop. Sa facem din week-end-ul cu 1 mai o mica aventura, una foarte placuta.

Cand?
1 mai fiind vineri face ca acest weekend sa fie momentul perfect, fiind un weekend prelungit din start cu o zi.

Programul. Pentru unii programul a inceput la ora 7.30 in Timisoara, cu ultimele bagaje si intalnirea cu ceilalti, trezirea altora :p, apoi a continuat cu un drum fara peripetii si foarte fain. 4 dintre noi mergeam la ocazie (2×2), iar ceilalti 5 urmau sa vina putin mai tarziu cu masina.
Drumul a fost mai mult decat interesant, cel putin pentru mine si Roxana (eram aceeasi echipa) ca am oprit intai la Sarmisegetuza, am facut un ocol de ruine, am tras putin cu urechea la ce povestea ghidul unui grup de suedezi, apoi am continuat drumul spre Hateg. Urmeaza valea Jiului, si inca o oprire, la manastirea Lainici (daca mergi acolo nu rata scara vietii barbatului/femeii).

Spre seara eram cu totii la Pestera Muierilor, cazati si cu mare pofta de mancare. Cateva discutii si se face planul pe a doua zi: rapel, tiroliana, vizita in pestera Polovragi (cativa km distanta) – iar totul depindea de conditiile meteo, care pana atunci nu aratau incurajator deloc.
Galagiosi in noapte, cu chef de jocuri, am mai petrecut cateva ore inainte de scurta odihna.

Ziua 2: trezirea, hranit animalul (stomacul) si fuga spre Polovragi, ca e vreme buna si avem o zi plina! Chiar asa a si fost. Podul de unde am facut rapel iti dadea putin emotii, iar râul de jos arata cam departe si frumos decorat cu stancile calcaroase. Fiecare trece prin instructajul de “protectie a muncii”, apoi rand pe rand, coboram si facem si tiroliana. Cate unul, cate doi odata, dupa preferinte, totul a fost posibil datorita prietenilor de la White Wolf Club, cu GD in fruntea activitatilor sportive.
Daca tot suntem acolo, hai sa vizitam si pestera Polovragi. Aflam ca in total sunt cam 10km de grote care fac parte din acel complex.
Zona e superba, drumul fiind pe un mal foarte abrupt, la inaltime mare fata de albia raului, foarte frumos peisajul.
Inapoi “acasa”, putin timp liber si hai sa vedem o altfel de pestera, una mai putin stiuta si mai putin vizitata. Vrem sa ramana cat mai naturala (unii se chinuie sa isi lase urmele in ea) si nu o sa ii dau numele.
Pana si vremea a tinut cu noi, din furtunile prognozate pana cu o zi inainte, acum meteorologii ziceau ca va fi vreme frumoasa, faina schimbare!
Cina, cu putina paine si o mamaliga mare, lapte, branza, smantana – bucate impartite si cu alti vecini de cabana, sper ca le-a placut :D

Ziua 3, duminica. De data asta trezirea de dimineata, avem 2 activitati si mai trebuie si sa se plece acasa. Vizitam si pestera Muierilor, sa nu o ratam fix pe cea de sub nasul nostru. Eram intr-un grup foarte mare si galagios, dar pestera e interesanta, zicem ca e mai interesanta decat Polovragi.
Numai bine ca pana terminam cu pestera, avem putin timp de masa si apoi repede sa ne miscam la stanci, ca ni se pregatise si un program de catarari. Unul cate unul, si aici am ajuns in varf de stanca, pot sa zic ca si atat baietii, dar si fetele au urcat jumatate din Creasta Baietilor. Nu va ganditi la prostii, asta e numele stancilor unde am fost noi :p

Aceeasi zi, 7 pleaca spre Timisoara, 2 ramanem. Peste rau si drum (fata de cabana) sunt niste masive stancoase foarte interesante, noaptea iluminate. Eh, in varful lor am ajuns noi duminica. Pot sa va zic ca merita sa urci, privelistea e grozava :)

Si pentru ca ziua noastra nu s-a terminat, aveam timp sa mancam cum stie GD, el pregatind fara sa stim o cina delicioasa de ne-am lins pe degete.

Cuvintele mele cuprind prea putin trairile din acest weekend, si sunt sigur ca si ceilalti sunt de acord cu mine. Pozele sper sa mai completeze putin din tablou, desi trebuie sa fii trait odata cu noi ca sa prinzi intreaga “imagine”. Multumim GD si sper sa ne vedem curand!

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)